De la Ignat, la masa de Ajun: evoluția obiceiurilor culinare românești
În România, mâncarea nu a fost niciodată doar hrană. A fost ritual, promisiune, răbdare și sărbătoare. Iar perioada dintre Ignat și masa de Ajun spune, poate, cel mai bine, povestea felului în care românii au învățat să transforme necesarul în tradiție și gătitul în identitate.
În România, mâncarea nu a fost niciodată doar hrană. A fost ritual, promisiune, răbdare și sărbătoare. Iar perioada dintre Ignat și masa de Ajun spune, poate, cel mai bine, povestea felului în care românii au învățat să transforme necesarul în tradiție și gătitul în identitate.

Zilele dintre: Bucătăria răbdării
Între Ignat și Ajun nu se gătea mult, dar se pregătea totul. Se afumau cârnați, se fierbeau caltaboși, se lăsau la rece piftia și tobele. În aceste zile apare una dintre cele mai frumoase trăsături ale gastronomiei românești: mâncarea care se construiește în timp. Gustul nu venea din grabă, ci din proces. Din frig, din fum, din răbdare.
Ajunul: Masa care îi aduna pe toți
Masa de Ajun a fost, tradițional, una cumpătată. În multe zone, se mânca de post. Sarmalele fără carne, coliva, borșul de legume, turtele sau merele coapte aveau rolul de a pregăti nu doar trupul, ci și starea. Ajunul nu era despre abundență, ci despre a fi împreună. Despre liniște. Despre masa care nu impresionează prin cantitate, ci prin semnificație.
Ziua de Crăciun: Recompensa
După Ajun, masa de Crăciun venea ca o explozie de gusturi. Sarmalele cu carne, friptura, cârnații, piftia, cozonacul, toate aveau un gust mai intens pentru că fuseseră așteptate.
De la gospodărie, la restaurant. Ce s-a schimbat și ce a rămas
Astăzi, nu mai trăim ritmul satului de altădată. Nu mai afumăm cârnați în curte și nu mai așteptăm zile întregi să se lege piftia. Dar dorința a rămas aceeași: să ne adunăm în jurul unei mese care contează.
Tradiția nu dispare. Se transformă.
Iar, când sărbătorile se liniștesc, mesele bune continuă. După o scurtă pauză, vă așteptăm din nou la restaurant, cu gusturi care duc mai departe bucuria strânsului laolaltă, reinterpretată pentru zilele de azi.
Vom fi închiși doar 4 zile: 24 și 25 decembrie, respectiv 31 decembrie și 1 ianuarie. În rest, masa rămâne pusă, poveștile continuă, iar sărbătoarea se mută la Wenge Bistro Botoșani.

